Astazi a fost mare suparare in padoc. Grea mai e viata de catel... Nu de alta, dar toata ziua trebuie sa ai grija sa vezi cine trece pe strada, pe langa casa, pe langa gard, sa-l certi, sa-l latri, sa-i comunici ca n-are de ce sa faca asta si asa mai departe. Dar ce te faci cand "inamicii" sunt sus pe casa si mai si arunca cu zapada de acolo. Ei, atunci e supararea mare. De atatia nervi cati i-au facut, Getuta s-a inchis in cotet si de acolo comenta nevoie mare. A fost un concert pe cinste, asezonat, din cand in cand, si de iesiri spectaculoase! :) Fireste ca si Athos si Piciu au "cantat" si ei. Asa ca am avut parte de un spectacol prelungit. Hahahaha.
Cum era si cazul, dupa doi ani, cotetul celor trei s-a mai deteriorat putin de la vant, ploi si ninsori. Asa ca noi, stapanii, am decis sa le facem o bucurie patrupezilor si sa renovam "vila". N-am pregatit cu pensule, vopsea si lac de iahturi (sa reziste precum vaporul), schite si material de izolatie (contra focului - asa ca Piciu se poate juca cu bricheta in cotet - hahahaha, glumeam!) si am trecut la treaba.
Pasul 1: Am scos acoperisul, l-am refinisat acolo unde Piciu si-a incercat dintii cand era micut si ne-am apucat sa-l vopsim. Dupa 2 mani de vopsea, am dat cu lac. Lucesteeee!
Pasul 2. Am lacuit tot cotetul pe exterior. Acum arata ca-n revista.
Pasul 3. Am captusit tot cotetul cu izolatie. Vrem ca in iarna asta sa nu fie pic de vant sau curent la ei in "casa".
Fireste ca Athos si Piciu au fost tare nedumeriti si apoi curiosi sa vada ce facem noi. Iar in momentul in care am mutat cotetul si i-am scos capacul, au intrat in el. "Mmm, parca ceva lipseste..." si se uitau in sus! Cand Sebi a trecut la prinderea placilor a fost mare haz pentru ca vroiau si ei inauntru sa vada ce si cum.
Doar Getuta a privit intreg spectacolul din departare. Si cum cotetul a fost gata, a fost prima care s-a instalat. CTC-ul a fost bun pentru ca n-a mai iesit din el pana in momentul in care s-a servit masa. :)
Da, asa e. Mai intai timd, cu cativa fulgi care mai repede s-au topit pe catei, decat sa se depuna. Rezultatul? Trei blanosi uzi, dar in tendinte... Stilul punk cu tepi peste tot.
La inceput au fost tare contrariati de ce se intampla. Parca asteptau niste raspunsuri la intrebarea "Ce e chestia asta?". N-a fost chiar atat de rau, pentru ca s-a totit repede tot ce a apucat sa se depuna. Astazi insa, povestea e scrisa dupa alt scenariu, dar mai serios am zice.
Dimineata cand ne-am trezit, totul era de un alb imens. Doar cotetul ce se zarea in curte. In el, parea ca nu locuia nimeni. Concluzia? Tot cateii stateau inghemuiti undeva in spate... Hahahaha. Daca incercai sa-i privesti, aratau ca un catel imens cu trei capete! :)
Cum au primit un semn de la noi, cum au si prins curaj si au iesit. Am profitat chiar de o pauza in care vantul nu mai viscolea, asa ca am scos si aparatul si i-am surprins pe Athos, Piciu si Getutza intr-un peisaj de basm. Sebi a pus mana pe o lopata si le-a readus la "lumina zilei" bolurile. Si pentru a usura viata in padoc, le-a croit si cateva alei... :)
Ce? Ninge?
Athos ud
Veverita "de cotet"
Getuta evita pe cat posibil contactul cu apa,
indiferent de starea fizica in care apa se gaseste...
Piciu fleasca zis si Semifoca
Ati auzit ca ninge? Iar?
Mmm, sa ma bucur, sa nu ma bucur...
Ok, am iesit. Dar ce sa fac acum?
Eu zic ca cel mai bine stam in cotet!
Dar trebuie sa ma asigur ca stapanii sunt si ei la adapost...
Sunt foarte dese (zilnice) momentele in care mergem la catei "ca sa ne luam energie". Asa spunem noi. E un mod de "terapie cu catei". V-am bulversat? Sper ca nu.
Am sa va prezint chiar acum cateva mostre din astfel de sedinte in care Athos, Piciu' si Getutza vin si ne ofera acea dragoste sincera pe care un animal nu o poate mima. Tanjesc si ei sa ne arate, care mai de care, cat de mult ne indragesc si vor sa ne acapareze toata atentia si mangaierile.
Si a fost si ziua lui Athos. Maaaaare zi, pentru un maaaaare catel. Cum era si firesc, pentru ca tot a devenit o traditie, i-am serbat si in acest an ziua cu mare fast si tam-tam. Am inceput de dimineata cu rasfatul. Printre activitatile zilnice obisnuite am inserat in doze egale, momente speciale. Primul a fost cel in care i-am facut o surpriza si am adus in tarc o noua jucarie. Fireste ca a si inhatat-o si numai el vroia sa se joace cu ea. Avea si un motiv, zice el, intemeiat: era o mingiuta ALBASTRA.
Nu ma puneti sa va explic pentru ca nu stiu ce a vrut sa zica... :D
CAPITOLUL I - Mingiuta albastra
O mingiuta din silicon, tocmai buna de rontait...
Oau, ce am primit? Ce am primit!!!
Am o jucarie nou, o la-la, o la-la!
Drept la tinta.
Hai, nu veniti sa va jucati cu noi?
O vreau! E a mea, e a mea!
Bai, ce tare e jucaria asta!
Hai ca o prind! Hai ca o prind!
Oare cine o prinde?
A, nu! Iese din tarc!!!
Ce fete disperate aveau... Hihihihi!
Nenea, nenea? Ne dati si noua mingeaaaaa?
Athos isi primeste mingiuta albastra.
Cred ca era in stare sa stea si-n coada, numai sa i-o dam mai repede... :D
Mingea asta e suuuper tare!
CAPITOLUL II - Oasele afumate
Dupa ce a trecut momentul cu joaca si s-au cam plictisit, am mai asteptat cam o ora si am scos din sertar a doua surpriza. De data aceasta: delicioasa! Am achizitionat de la PetShop, special pentru catei, niste oase mama-mama, afumate si tratate astfel incat sa fie un deliciu de la A la Z. Si credeti-ne pe cuvant ca asa au fost. Priviti dovada...
Oase afumate si imbibate cu felurite vitamine, proteine si alte "ine".
Lui Athos nu-i venea sa creada ca o sa primeasca un mega os.
Am un os, am un os! Ati auzit? Am un os, am un os...
Da, da, da, imi place! Si incurand se va termina... ce ma fac atunci?
Piciu fremata cand a primit osul, iar Getuta era tare atenta...
Poate, poate il scapa si il inhata ea.
Trebuie sa mai cresc putin pentru ca imi e greu sa ma sui pe gard!
Dar pentru un os ca aceasta, fac un efort...
Oau, oau, oau cat e de bun! Oau! Ma repet?
Si ce daca-s eu mica? Si eu pot manca un os mare!
Parol!
P.S. In mai putin de o jumatate de ora nu mai era nici macar aroma de os in tarc...
CAPITOLUL III - Biscuitele
Pentru ca era ziua lui, Athos a primit special de la fata de la PetShop un mega biscuite canin. O delicatete, ce mai, care a starnit papilele gustative si ale lui Piciu si Getutei.
Biscuitele primit cadou de la PetShop
Mmm, ce bine miroaseeee!
Si ce gust bun are...
Lui Athos, cand ceva ii place foarte mult, inchide ochii si savureaza.
Dar noua nu ne dai biscuite???
Ba da! Asa ca Piciu a primit si el un biscuitel...
Si Getuta un biscuite mai micut, asa ca ea...
CAPITOLUL IV - 4 ani si un tort pe masura
Ca in fiecare an, avem grija ca Athos sa primeasca un tort special din care sa-si serveasca si invitatii. Pe langa Piciu si Getuta, a fost chemata la petrecerea organizata mai pe seara si vecina noastra Luna. Asa ca toti cei patru patrupezi au primit fiecare in parte, cate un tort special. :D
Ta-na-naaaaa: Mega tortul de 4 ani!
Aglomeratie mare in tarc: Athos (i se vede doar coada), Piciu (calare pe gard), Luna (mai are de crescut ca sa vada si ea bine) si Getutza (cuminte, pe fundal).
Oaaaaau! Ce fain arataaaaa!
(Athos are limba scoasa de pofta)
Priviti la Piciu. Este exact ca acel copil nelipstit din pozele noastre din copilarie care, atunci cand ni se aducea tortul, era cel mai pofticios! ;)
Tortul lui Piciu, cel cu cifra 3!
Tortul Getutzei, cel cu cifra 2!
Tortul Lunei, cel cu cifra 1!
Tortul sarbatoritului.
Anul acesta li s-a servit patrupezilor un tort gustos
din boabe RoyalCanin, supa de pui si acoperit cu "glazura" din orez.
